luni, 4 noiembrie 2013

La multi ani!

Blogul falling in love with books implineste un an! La cat mai multi! Pentru a sarbatori, au fost organizate 6 concursuri cu cerinte simple. Pentru a va inscrie, dati click pe linkul concursului:
Concurs #1
Concurs #2
Concurs #3
Concurs #4
Concurs #5
Concurs #6

duminică, 3 noiembrie 2013

Training Arta de a cuceri din prima

           Viaţa e o aventură în care contează drumul şi nu destinaţia. Fiecare mergem pe drumuri diferite şi, inevitabil, avem experienţe care ne condimentează traiul şi ne învaţă. Unele mai mult, altele... mai puţin. Cu toate astea, indiferent de drumul pe care îl alegem, de peisajul care ne trece prin faţa ochilor, ne trebuie prieteni, cunoştinţe, amici.
           Trainingul oferit a fost una din acele experienţe care te învaţă cum să valorifici mai mult oamenii din jurul tău, cum să fii ţinut minte, cum să te prezinţi într-un grup şi apoi să ţi-l aproprii.
Deşi a durat vreo trei ore (unii au întârziat – big No, No!), te-ai fi aşteptat să fie plictisitor. La urma urmei, dacă e ceva de spus, unui om îi ajunge jumătate de oră. Nu a fost cazul în situaţia de faţă. Localul bine ales, cu o atmosferă primitoare şi deschisă nu a făcut decât să sublinieze importanţa locului în care te afli în momentul în care faci cunoştinţă cu cineva. Pentru că trebuie să te pliezi pe context. Şi cu toate că într-o conversaţie trebuie să fii elastic şi îngăduitor cu opiniile celuilalt, sunt unele lucruri de la care nu se face abatere în nici un caz. Unghiile tăiate, părul îngrijit, hainele curate, pantofii lustruiţi. O mână fermă, un zâmbet pe buze şi o privire care spune: „O să-ţi placă să faci cunoştinţă cu mine şi n-o să te poţi abţine să vrei să mă vezi a doua oară.”
Sunt reguli simple, de etică şi comportament în societate, pe care oamenii tind să le uite din varii motive. E societatea prea hectică. Lumea nu mai are răbdare. Oamenii cred că eşti snob. Felul cum eşti privit nu are nici o importanţă pentru tine atunci când ajungi la ora stabilită (măcar la prima întâlnire), atunci când bărbatul intră înaintea doamnei într-un local sau atunci când nu dai mâna peste masă. Astfel de training-uri încearcă (reuşind sau nu) să menţină în ţesătura socială măcar minimul de bune maniere într-un ev în care aceastea sunt rareori privite apreciativ şi în care unii habar n-au că trebuie dea mâna, să privească ochii celuilalt şi nu telefonul sau că atunci când participi la un eveniment îţi dai telefonul pe silenţios (excepţie făcând, bineînţeles, doctorii).
Ni s-a spus de carismă. Când auzi că Hitler a avut carismă te gândeşti că poate ţie nu-ţi trebuie. Dar uită-te la JFK. Sau la Doamna de Fier. Carisma e o magie şi depinde de tine dacă faci ceva cu ea şi ce anume.
A fost o prezentare uşoară, digerabilă, cu unele puncte clare şi altele ceva mai vagi, dar întru totul de ajutor. Sunt sigur că a fost de ajutor, chiar dacă unii mai experimentaţi şi-au însuşit de multă vreme aceste obiceiuri, pentru că am fost surprins să aflu că întârziind la prima întâlnire e normal din partea femeii pentru că se lasă aşteptată. „Doamnele” astea... şi uite că s-ar putea apoi să fie lăsată ea să aştepte pentru că nu a dat un telefon să-şi anunţe întârzierea, iar el a început deja s-o caute prin spitale gândind că sigur şi-a sclântit glezna în drumul ei grăbit spre întâlnirea mult aşteptată. Iar dacă nu e mult aşteptată, atunci e degeaba.
Gazda, doamna Dorina Arsene, a avut o prezentare picurată cu trac. Anterior aflasem că reţine un entuziasm şi o încântare paralizantă cu ocazia fiecărui training, dând astfel dovadă de implicare şi pasiune. Şi te-aş putea surprinde să îşi spun că implică publicul, spre deosebire de alţii care vorbesc în public şi iubesc să se audă. A fost şi mai surprinzător să văd că este interesată de feed-back şi oferă sfaturi punctuale la unele subiecte. Cu toate acestea, de departe cel mai plăcut aspect la training au fost exerciţiile şi felul în care au fost construite. Dar pentru unele mai complexe şi cu nişte explicaţii detaliate probabil era nevoie de mai mult de trei ore.
Una peste alta, a fost o experienţă interesantă, plăcută, eye-opening şi instructivă. Trăind, ocolind şi ignorând anumiţi oameni îmi pare rău că nu sunt mai multe cursuri de acest gen. Şi mai mulţi oameni care să le frecventeze. Pentru că ceea ce e clasic nu se demodează niciodată